Registru pentru evidența analitică a bunurilor culturale (registru inventar muzeu)

„Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale este un document oficial obligatoriu, cu caracter permanent, în care se înregistrează totalitatea bunurilor culturale deținute de o instituție specializată” (Normele metodologice privind evidența, gestiunea și inventarierea bunurilor culturale, aprobate prin Ordinul ministrului culturii nr. 2.035/2000, art. 1 alin. (1)). Îl țin muzeele, colecțiile publice și celelalte instituții care dețin bunuri culturale. Registrul informatizat nu îl înlocuiește: evidența se ține prin registrul informatizat, „cu menținerea registrelor de inventar și a documentelor primare” (Legea nr. 311/2003, republicată, art. 10 alin. (1)). Registrul reproduce cele 16 coloane din art. 1 alin. (3), numerotate ca în norme, cu rândul pe două pagini alăturate: • pagina din stânga - 01 numărul de inventar, 02 data intrării în patrimoniu, 03 denumirea sau titlul și autorul obiectului, 04 descrierea și numărul fișei de fototecă, 05 numărul de bucăți, 06 locul, data și autorul descoperirii, 07 colecția, 08 materialul sau titlul; • pagina din dreapta - 09 dimensiuni și greutate, 10 starea de conservare, 11 proveniență, 12 documentul de intrare, 13 valoarea de intrare, 14 ieșire, 15 verificare, 16 observații; • ultima pagină - numărul paginilor, data, conducătorul instituției, semnătura și locul ștampilei. Normele cer ca registrul să fie tipărit „pe o hârtie de minimum 80g/mp” (art. 2 lit. a)) - registrul nostru are hârtie de 80 g/mp. Înainte de folosire, registrul „se numeroteaza, se snuruieste și se sigileaza, iar pe ultima pagina se înscrie data, se semnează de către conducătorul instituției și se aplică ștampila” (art. 2 lit. b)); numerotarea, șnuruirea și sigilarea le face instituția. Nu se admit ștersături: corecturile se trec la „Observații”, cu semnătura conducătorului și ștampila (art. 2 lit. d)). Registru A4, 100 file - standard sau personalizat cu denumirea instituției.